Fundașul nord-irlandez Danny Blanchflower a fost unul dintre cei mai inspirați căpitani din istoria fotbalului, atât la nivel de club, cât și la nivel internațional. El a condus Tottenham Hotspur spre un succes intern istoric, precum și spre cea mai mare realizare din istoria țării sale. După ce și-a început cariera în Irlanda de Nord la Glentoran, mutarea la Barnsley, Anglia, în 1949, a fost cea care i-a dat cu adevărat startul carierei.
În cei doi ani petrecuți la Barnsley, a intrat în echipa națională a Irlandei de Nord, atrăgând atenția mai multor cluburi de primă divizie. Blanchflower s-a transferat la Aston Villa în 1951, iar după o ședere de succes de trei ani, s-a mutat la Tottenham Hotspur, care a depășit licitația rivalilor săi, Arsenal, pentru semnarea sa. Acolo avea să se bucure de cel mai mare succes al său.
În 1958, Blanchflower a depășit trauma pierderii aproape totale a fratelui său, Jackie, în accidentul aerian de la München pentru a conduce Irlanda de Nord la prima sa Cupă Mondială. A jucat în fiecare meci, Irlanda de Nord ajungând în mod surprinzător în sferturile de finală, înainte de a se pierde în fața Franței. Blanchflower a fost numit Fotbalistul anului în Anglia în 1958, când Tottenham Hotspur a devenit o echipă care a devenit concurentă obișnuită pentru titluri majore sub conducerea lui Bill Nicholson.
Blanchflower a fost o piesă crucială a echipei Tottenham Hotspur, care a făcut istoria fotbalului englez în sezonul 1960-1961, fiind căpitanul echipei în prima „dublă” de Ligă și Cupă a Angliei din secolul al XX-lea. Au păstrat Cupa FA în anul următor, iar în 1963, Blanchflower a devenit primul căpitan al unui club britanic care a ridicat un trofeu european, Tottenham Hotspur câștigând titlul. Cupa Cupelor Europene.
După ce s-a retras din cariera sportivă în 1964, s-a bucurat de o carieră de succes ca jurnalist, dar s-a întors la fotbal în 1976 pentru a prelua funcția de antrenor al echipei naționale a Irlandei de Nord, petrecând totodată o scurtă perioadă ca antrenor al lui Chelsea. În anii 1980, Blanchflower și-a reluat cariera de jurnalist, dar din păcate a căzut victimă bolii Alzheimer la vârsta de 60 de ani și a murit în 1993, la vârsta de 67 de ani.
